Platoul Kashmir a însemnat, la începutul Războiului Climei, pentru aproape două sute de milioane de hinduși și pakistanezi șansa la viață. Mărginit la vest și sud de lanțul muntos Pir Panjal și accesibil doar prin trecătoarea Sinthan, în sud est, după ce căile de acces rutiere au fost închise și mai târziu distruse complet, platoul de la poalele munților Himalaya a fost puternic susținut cu alimente și provizii parașutate din nord de China, interesată ca această regiune să nu devină o sursă de refugiați pentru chinezii din regiunile de sud ale țării. Mai târziu, guvernul chinez a trimis aici chiar și materiale de construcții și personal calificat pentru a susține istorica provincie hindusă. Rezultatul susținerii chineze a fost un declin mai puțin accentuat al populației. Cel puțin în primele zeci de ani ale conflictului, pentru că apoi, când lucrurile au degenerat puternic pentru China, Kashmirul a fost uitat. Totuși azi, în Srinagar, trăiesc peste optzeci de mii de oameni, de Biologici. Un pic mai la nord-est, sus, în Himalaya, pe platoul Baltal, Autoritatea găzduiește peste două sute de mii de Ridicați în baza sculptată în stânci, pe râul Sind. Zona urbană Srinagar este cunoscută pentru cercetările în domeniul medical. Aici, Institutul de Cercetări pentru Capsule Cuantice găzduiește peste cincisprezece mii de cercetători în laboratoare cu specifice de la fizică cuantică până la implanturi prin sinteză nucleară și chiar antropologie. De aproape două sute de ani, zona deține monopolul asupra cercetărilor în domeniul Ridicării și Transcrierii. Pentru prima oară însă în istorie, orașul vechi de peste două mii de ani găzduiește Consiliul Mondial, iar asta datorită unui singur om: a tânărului Subrahmanyan.

Subrahmanyan e cel mai mic băiat într-o familie Sikh cu cinci copii. Părinții săi nu sunt cu nimic speciali, fiind beneficiari de Venit Universal studiind împreună chimia anorganică, lucru ușor atipic zonei. Ieșit cu adevărat din comun este însă faptul că vorbim de o familie numeroasă, în general procrearea fiind în cădere liberă pe planetă de mai mult de două sute de ani. Subrahmanyan este însă, la cei 22 de ani ai săi, un tânăr foarte promițător. Neimplantat și alegând studiul în structuri școlare clasice, preocupările tânărului sunt din cele mai variate. El nu a aprofundat niciun domeniu anume însă posedă calități autodidacte multivalente care l-au transformat într-un personaj fascinant pentru toți cei de lângă el. Dotat cu o sete de cunoaștere ieșită din comun, Subrahmanyan spune însă că nu simte nicio atracție specială pentru niciun domeniu, iar nevoia lui de cunoaștere e cu siguranță una universală. Testele și refreshurile nu au arătat nici ele vreo înclinație sau disponibilitate pentru o anumită ramură a științei, iar asta era tare ciudat, aproape unicat. Tânărul cu rădăcini hinduse îți poate prezenta riguros raționamentul unei demonstrații complexe a unei probleme matematice, însă nu e capabil de a expune concret formulele folosite. Subrahmanyan poate să îți vorbească ore la rând despre concepte filozofice dificile și chiar să extrapoleze pe baza lor însă nu e capabil să îți spună și cine a creat sau când au fost dezvoltate aceste concepte. Dar tânărul urmaș al hindușilor însă nu e vestit pentru aceste lucruri. E vestit pentru scurta dar relevanta sa lucrare „Un pas înainte – Tratat despre Simetria Istorică”.