Atena, 2325
Ceasul din perete arăta ora 9:30, dar Selvin nu știa nici ce zi e, nici cum a ajuns în camera de un alb imaculat care-l găzduia. Avea o durere de cap îngrozitoare, iar ultimul lucru pe care și-l amintea era cum a plecat de acasă spre atelier pentru a lucra la un motor termic. Se ridică din pat și, sperând că în camera e o interfața audio instalată, strigă la Turing:
- Ce naiba s-a întâmplat, Tur?
- Ești spitalizat în urma unui accident rutier, Selvin, iar memoria ta recentă a fost ușor afectată, răspunse prompt asistentul.
- Ce zi e azi? Ce accident? Unde e Rhea? Ea e bine?
- E luni, accidentul s-a produs ieri aproape de Barajul Galatsiou, Rhea e în sala de așteptare și a fost anunțată că te-ai trezit. Nu, Rhea nu e nici ea bine, suferă de Cognitive Map Shutdown.
- Ce? Rhea era cu mine? se încruntă Sel.
- Nu. Rhea a descoperit ieri, în urma unui episod simptomatic, faptul că suferă de CMS. Nu există tratament și e recomandată Ridicarea cât mai rapidă. Autoritatea medicală se pregăteşte și pentru Ridicarea ta, Selvin.. Accidentul a fost produs intenționat de tine, cu Chevroletul de la atelier și prin urmare ai fost diagnosticat cu Regresie Emoțională Severă.
Lipsa totală de diplomație a robotului avu rolul unui duș rece. Își aminti încet-încet de Autoritate, de tâmpitul de avocat, de atentator, de șantajul Autorității și de decizia lui. Apoi cursa, dar mai ales căldura și șocul impactului cu șoseaua. „Bine, bine, astea sunt acțiunile mele, mi le asum, dar… ce-i cu Rhea?”
Chiar atunci ușa se deschise și Rhea i se aruncă în brațe. Plânsese. Selvin o simțea. Era ceva grav și nu era vorba numai de el. Cu vocea tremurândă, o întrebă despre Angie. „E bine” șopti ea, apoi se strânse mai aproape de el suspinând. Era în lacrimi.
„Liniștește-te, o să fie bine” încercă el. „Ce s-a întâmplat, spune-mi… e Autoritatea?”
Rhea se retrase, își șterse lacrimile. Nu îl privea în ochi. Selvin spera să fie doar nebunia lui sau oricare dintre efectele ei pentru că și le putea asuma. „Sel, am fost… diagnosticată cu o boală gravă, care îmi afectează creierul. E… mai bine să îți explice ei… o să-l pun pe Turing să îți explice, dar înainte de asta trebuie să știi altceva. Ți-au montat implant. Vor să te Ridice, Sel.”
Selvin duse mâna la ceafă. Sfera de nici un centimetru în diametru se simțea pe sub piele. Era fixată în os și nu durea deloc la pipăit. Capul însă îl durea de parcă ar fi stat să explodeze. Nu avea timp de asta. „Turing, detaliază situația Rheei”. Sec, asistentul virtual făcu raportul complet al stării ei medicale și al sindromului CMS. „Având în vedere existența unei sarcini, recomandarea Autoritații Medicale este că, imediat după naștere, Rhea să înceapă procedura de Ridicare, astfel încât caracteristicile ei personale să fie păstrate cât mai complet”.
Selvin se scurse ușor pe un scaun, ducându-și mâna la frunte, copleșit, însă conștient și din ce în ce mai alert. Realiză că orice gând îi trece prin cap poate fi citit de Autoritate, cu implantul. Avea nevoie de damage management. Avea nevoie de rațiune și sânge rece, pentru cele mai iubite două ființe de pe lume, dacă nu pentru el. La el renunţase deja de ieri, când luase decizia să-și urmeze principiile în detrimentul intereselor. Se ridică și merse lângă ea, o sărută pe frunte și îi spuse că totul va fi bine. “Vom ajunge la Consiliu, ne vor asculta, voi scăpa de implant, iar tu vei face tratament, o să consultăm un Medic uman în Reykjavik, o să găsim o soluție, liniștește-te!”
- Sel, nu mai pot fi fericită vreodată. Cum o să-mi iau copilul în brațe după ce nasc, cum o să mă bucur de asta când știu că nenorocitul meu de creier secretă otravă când sunt fericită? Ce farsă sinistră e asta? Ce coșmar, Sel? Ce se va întâmpla cu fetiţa noastră, Sel?
Realizând rapid că Rhea pe care o cunoaște el e pierdută deja dacă nu o scoate din disperarea în care se află, Sel încercă din nou să o îmbărbăteze, strângându-i mâna între mâinile lui:
- Rhea, Autoritatea poate să greșească, nu ar fi prima oară. Haide să nu ne gândim la ce e mai rău înainte să avem certitudini. Există speranţă, întotdeauna există. Ai încredere în ce îți spun.